section
inapoi ultramuros inainte
ultramuros. bio
motto: ceea ce ne salvează este memoria. uităm aproape totul.

m-am născut; e drept, cu oarece previziuni. imediat după asta am tăcut, m-am liniștit, am vrut să stau deoparte. dar faptele au început să mă îmbrâncească de colo-colo. a trăi e omenește, mi-au spus, și am acceptat. mai târziu, mi-au arătat o morală frumos imprimată, cu coperți scorțoase. mi-a plăcut mult și am vrut să devin un om absolut drept. numai că, vezi tu, m-au oprit ei imediat, oamenii cu cel mai ridicat simț al dreptății au și cel mai complet cazier judiciar. și-apoi, spuseră văzând că nu sunt prea convins, oricum, dumnezeul din cartea aceasta a fost găsit mort în curtea unuia Nietsche care l-a declarat imediat autorităților însă nu a luat nicio altă măsură împotriva duhorii pestilențiale. așa că este mult mai bine să stai deoparte de mirosul intolerabil al descompunerii divine. bine, am spus, și mi-au dat pace o vreme. până m-au surprins că încadram fericirea ca pe una din ramurile patologiei. după rugăminți și amenințări, am negat totul și, pentru că nu mă credeau, am renegat tot ce negasem. dacă ne mai enervezi mult așa, o să te jucăm în cuvinte, au proferat și m-au trimis la studii. am obținut o superspecializare in diletantism și am primit ca subiect pentru examenul de diplomă explicarea pleonasmului "singurătatea marelui artist". asta e floare la ureche, am concluzionat neinspirat cu voce tare, pot trata subiectul și în somn, pentru că sunt foarte asocial. ce coincidență, mi-a șoptit colega mea din spate, care avea o floare la ureche, hai să fim asociali împreună. și imediat ne-am simțit așa de în largul nostru că nu mai zăream țărmurile. păcat, căci apa era așa de puțin adâncă încât ne-am împotmolit rapid. sunteți o adevărată cataclismă, domnișoară, m-am exasperat, și i-am întors spatele definitiv. am încercat din greu să uit acest eșec, dar nu cred că am reușit prea bine de vreme ce am hotărât să mă sinucid. am tot căutat cuvintele cele mai potrivite pentru biletul pe care urma să îl las. poți strica totul dacă nu știi să te explici. în paralel, m-am străduit să fac în așa fel ca ultima linie să-mi fie căt mai dreaptă, o obsesie din tinerețe. după ce am atins tangențial un azil de bătrâni unde n-am remarcat decât o incredibilă tragere de timp, m-am dedicat total propriului monument funerar. într-o zi am ales epitaful: "a fost un tip nemaipomenit. într-adevăr, nimeni nu a mai pomenit vreodată despre el". curând, am murit pentru tot restul existenței mele. am fost declarat cel mai anonim om al secolului. CTN-1993
section